Sari la conținut

Victor Papacostea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Victor Papacostea
Date personale
Născut21 ianuarie 1900
comuna Viziru, județul Brăila, Regatul României
Decedat (62 de ani)
București, Republica Populară Română
PărințiGușu și Teofana
Naționalitate România
Ocupațieistoric
Limbi vorbitelimba română[1]
limba franceză[1]
limba germană[1]
limba engleză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Litere și Filosofie a Universității din București
Partid politicPartidul Național Liberal

Victor Papacostea (n. 21 ianuarie 1900, Comuna Viziru, Brăila – d. 20 iunie 1962, București) a fost un istoric român de origine aromână oreocupat de studii balcanice.

A fost profesor la Universitatea din București, unde s-a înființat pentru el catedra de Istoria popoarelor balcanice, cu anexă o școală de limbi balcanice, fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, editor al revistei Balcanica. În anul 1947 s-a desființat catedra, iar revista și-a încheiat apariția.

A fost fruntaș PNL și fost subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu, ministrul Educației Naționale fiind Ștefan Voitec. Din această cauză a fost arestat în perioada 5.05.1950 - 17.07.1955, deținut la Sighetul Marmației fără a fi condamnat de vreo instanță de judecată. După doi ani, în cadrul unei noi campanii naționale de arestări, din 24.12.1957 este arestat și eliberat la 29.05.1958, la fel fără a i se găsi vreo vină, negăsindu-se elemente constitutive ale vreunei infracțiuni. În cei patru ani în care a mai trăit a fost consultat în vederea creării unui institut pentru studii sud-est europene, dar la 20.06.1961 a fost victima unui atac cerebral și infarct.[2]

El a fost fratele scriitorului Cezar Papacostea[3], al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea[4] , unchiul istoricului Șerban Papacostea și tatăl profesoarei și istoricului Corneliei Papacostea-Danielopolu.

In anul 2016 un bust al său în bronz a fost dezvelit la Institutul de studii sud-est europene, autor fiind Aurel Gheorghe Ardeleanu[5].

  • „Viețile sultanilor", scriere inedită a lui Dionisie Fotino, București, 1935;
  • Povestea unei cărți. „Protopiria" lui Cavallioti, în Omagiu lui Constantin Kirițescu, București, 1937;
  • Un observator prusian în Țările Române acum un veac: Johann Ferdinand Neigebaur, București, 1942;
  • Civilizație românească și civilizație balcanică, ediție îngrijită de Cornelia Papacostea-Danielopolu, introducere de Nicolae-ȘerbanTanașoca, București, 1983;
  • Tradiții românești de istorie și cultură, ediție îngrijită de Cornelia Papacostea-Danielopolu, București, 1996.
  1. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Cornelia Papacostea/Danielopolu. „Victor Papacostea ; destinul unui om de cultură, frânt de regimul comunist”.  Parametru necunoscut |periodic= ignorat (ajutor)
  3. ^ „125 de ani de la nașterea lui Cezar Papacostea”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ http://www.edusoft.ro/rol/Alexandru%20Papacostea.php
  5. ^ „Lucrurile adevărate şi esenţiale se realizează în timp” Verificați valoarea |url= (ajutor). ziarultimisoara. Accesat în 6 septembrie 2022.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)[nefuncțională]
  • ro Cornelia Papacostea-Danielopolu, [Biografie VICTOR PAPACOSTEA], în Victor Papacostea, Tradiții românești de istorie și cultură, ediție îngrijită de C. Papacostea-Danielopolu, Editura Eminescu, București, 1996, p. 314.]

Legaturi externe

[modificare | modificare sursă]