Sari la conținut

Tursunoy Saidazimova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tursunoy Saidazimova
Date personale
Născută1911 Modificați la Wikidata
Toshkent, Turkestanski krai⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedată (17 ani) Modificați la Wikidata
Buxoro, Republica Sovietică Socialistă Uzbekă Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiUcisă de soțul ei într-o crimă de onoare
CetățenieGubernia Generală a Turkestanului[*] ()
 Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
cântăreață Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă
limba uzbecă Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscută pentrucă a cântat într-o sală de teatru fără a purta un văl⁠(d) pe față

Tursunoy Saidazimova (în rusă Турсуной Саидазимова; n. 1911, Toshkent, Turkestanski krai⁠(d) – d. , Buxoro, Republica Sovietică Socialistă Uzbekă), transliterată ocazional ca Tursunoi Saidazimova, a fost una dintre primele actrițe uzbece din RSS Uzbecă și una dintre primele care au cântat pe scenă fără a purta un văl pe față. Ea a fost ucisă de soțul ei într-o crimă de onoare, la scurt timp după ce cariera ei a luat avânt.[1]

Cariera muzicală

[modificare | modificare sursă]

Ea l-a cunoscut în anul 1926 la Tașkent pe poetul și compozitorul Hamza Niyazi, care s-a împrietenit cu ea și a convins-o să se alăture ansamblului de operă [2] A studiat teatrul la Studioul Dramatic Uzbec de la Moscova în perioada 1925–1927 și a fost elevă a lui Niyazi.[2] Începând din 1927 a fost actriță a Uniunii Dramatice de Stat din Uzbekistan, unde a cântat pe scenă porțiuni muzicale la mai multe spectacole.[3] Colegele ei actrițe au numit-o „privighetoarea uzbecă” ca urmare a faptului că avea o voce frumoasă și talent muzical.[4]

A fost ucisă de soțul ei la presiunea familiei sale pentru că i-a „dezonorat” cântând fără văl în 1928, când era doar o adolescentă.[4] Moartea ei a fost deplânsă de comunitatea teatrală uzbecă; Niyazi a citit un elogiu scris de el la înmormântarea ei, făcând mai multe persoane să înceapă să plângă. Un poem scris de Niyazi pentru a comemora moartea ei a numit-o martiră a artelor; uciderea ei a fost amintită chiar și aproape un secol mai târziu și încă se mai fac eforturi pentru a-i păstra memoria. În ciuda faptului că colega ei Nurkhon Yuldashkhojayeva a fost ucisă în circumstanțe similare și s-a confruntat cu o atitudine de damnatio memoriae, Saidazimova a continuat să fie amintită, iar numele ei este prezent în presa teatrală în limba uzbecă, în mare parte datorită popularității poeziei „Тursunoi Marsiyasi” a lui Niyazi, care a asemănat povestea vieții ei cu cea a unei martire.[2][5][6]

  1. ^ „Theater Pride | Botschaft der Republik Usbekistan”. www.uzbekistan.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c „ТУРСУНОЙ САИДАЗИМОВА”. ЎЗБЕК МИЛЛИЙ АКАДЕМИК ДРАМА ТЕАТРИ. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Турсуной Саидазимова” (PDF). ЎзМЕ: 32. . 
  4. ^ a b Mukhtarov, Ildar. „An Introduction to Theater Today in Central Asia and Afghanistan” (PDF). International Network for Contemporary Performing Arts: 74. 
  5. ^ Khalid, Adeeb (). Making Uzbekistan: Nation, Empire, and Revolution in the Early USSR (în engleză). Cornell University Press. ISBN 9781501701344. 
  6. ^ Kultura.uz. „Театр и жизнь Зайнаб Садриевой – к 100-летию великой актрисы - Kultura.uz”. kultura.uz. Accesat în .