Sari la conținut

Bătălia de la Râmnicu Sărat (1916)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bătălia de la Râmnicu Sărat
Parte din Participarea României la Primul Război Mondial Modificați la Wikidata

Desfășurarea luptelor
Informații generale
Perioadă9/22 decembrie - 14/27 decembrie 1916
LocRâmnicu Sărat
RezultatVictoria trupele Puterilor Centrale
Modificări teritorialeMuntenia
Beligeranți
România
Imperiul Rus
Imperiul German
Regatul Bulgariei
Imperiul Otoman
Conducători
General Alexandru Averescu
General Arthur Văitoianu
General Anton Ivanovici Denikin
General August von Mackensen
General Erich von Falkenhayn
Efective
7 batalioane12 batalioane
Pierderi
1.000 de morți
139 de răniți
239 de dispăruți
10.000 de prizonieri[1]
necunoscute

Bătălia de la Râmnicu Sărat sau Bătălia Crăciunului s-a desfășurat între 9/22 decembrie – și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale.[2]

Luptele s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, încheiată cu victoria forțelor centrale. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Contextul operativ strategic

[modificare | modificare sursă]
Ocuparea Munteniei, noiembrie-decembrie 1916

Bătălia de la Râmnicu Sărat a făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916.[3]:pp 491-494

După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întârzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu SăratViziruDunărea.

După încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, forțele române au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Forțe participante

[modificare | modificare sursă]

Dispozitivul forțelor române

[modificare | modificare sursă]

Forțele române erau formate din Armata 2, comandată de generalul Alexandru Averescu, care ocupa dispozitiv de luptă de la râul Slănic până la Racovițeni. De la Racovițeni erau dispuse forțe ruse aparținând de Corpul 4 Armată rus.[3]:p. 495

Forțele Armatei 2 erau împărțite în două grupuri operative: „Grupul Oituz-Vrancea” - comandat de generalul Eremia Grigorescu și „Grupul Râmnic”, comandat de generalul Arthur Văitoianu. Grupul Oituz-Vrancea era dispus în sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15 Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada 7 Mixtă de la vârful Clăbucul până la vârful Furu. Grupul Râmnic era dispus cu Divizia 3 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Mărgineanu, în sectorul satul Măgura-dealul Marghiloman, având detașamente la Nereju, Furu Mare și vârful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, în sectorul dealul Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși; Divizia 6 Infanterie, comandată de generalul Nicolae Arghirescu, în sectorul Pardoși-Racovițeni; Divizia 7 Infanterie, comandată de colonelul Grigore Bunescu și Divizia 12 Infanterie, comandată de generalul Traian Găiseanu, în rezervă.[4]

Dispozitivul forțelor germane

[modificare | modificare sursă]

Forțele Puterilor Centrale aparțineau Armatei 9 germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn avea ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu Grupul Kraft în stânga, în regiunea muntoasă și Grupul Morgen în dreapta.[5]:p. 522

Comandanți români

Comandanți ruși

Comandanți ai Puterilor Centrale

Planurile de operații

[modificare | modificare sursă]

Desfășurarea acțiunilor militare

[modificare | modificare sursă]

Rezultate și urmări

[modificare | modificare sursă]
   Vezi și articolul:  Monumentul Eroilor de pe dealul RacovițeniVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].
  1. ^ Deutsche Wacht , Bonn 1917, p. 41.
  2. ^ Borcea Stefan, Ce a fost Bătălia Crăciunului. Mii de eroi trimiși la moarte pentru o victorie care avea să vină mai târziu, adevarul.ro, 8.12.2017
  3. ^ a b ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  4. ^ General Gheorghe Dabija, Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934
  5. ^ Constantin, Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  6. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.I-IV, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1932-1936
  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol. I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1936
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987