Bătălia de la Vitoria

Format:CadruInfo Conflict militar Bătălia de la Vitoria, purtată la nici 150 de kilometri de graniţa franceză, a reprezentat ultima mare bătălie purtată de armata franceză în peninsula iberică în cadrul Războiului peninsular, şi a opus o armată franceză sub comanda mareşalului Jourdan (în prezenţa regelui Spaniei), unei armate anglo-hispano-portugheze, superioare numeric, aflate sub conducerea Ducelui de Wellington. Bătălia a început atunci când regele Spaniei, José I, după ce părăsise Madridul prin Valladolid şi Burgos, a decis să angajeze armata inamică în zona Vitoria, fără a aştepta întăririle ce ar fi putut fi aduse de diviziile generalilor Foy şi Clauzel. Armata franceză era de asemenea împovărată de o cantitate imensă de bagaje şi efecte (inclusiv cele ale regelui), consecinţă a retragerii din Madrid şi care au indisponibilizat o serie de trupe, rămase să le păzească. Pe tot parcursul zilei de 20 şi al celei de 21, mareşalul Jourdan, comandantul de facto al trupelor franceze, a suferit de accese de febră, ceea ce a contribuit la deruta trupelor franceze. Împotriva sfaturilor generalilor săi experimentaţi, mareşalul păstrează o poziţie defectuasă, iar bătălia începe cu un puternic atac anglo-aliat, care creează o breşă în linia franceză, excelent exploatată de cavaleria britanică. În plus, generalul englez manevrează şi reuşeşte să taie calea de retragere a francezilor, drumul spre Bayonne, obligându-i pe aceştia să se retragă precipitat spre Pamplona, abandonând 200 de tunuri, 400 de cutii de muniţii şi 1500 de vehicule de bagaje, inclusiv toate efectele regelui. Această bătălie marchează pierderea definitivă a Spaniei pentru regele José I.^[1]

Acest articol legat de Perioada napoleoniană este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !