ocean
Vezi și : océan, oċean, Océan, Ocean, óceán, oceán |
Variante
- (înv.) ochean
Etimologie
Din latină oceanus < greacă antică Ὠκεανός (Okeanos), "Oceanus, divinitatea apelor"). Confer germană Ozean, franceză océan.
Pronunție
- AFI: /o'ʧe̯an/
Substantiv
Declinarea substantivului ocean | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ocean | oceane |
Articulat | oceanul | oceanele |
Genitiv-Dativ | oceanului | oceanelor |
Vocativ | ' | ' |
- vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente.
- Navighează pe oceanul până în India.
- (fig.) întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
|
|
Referințe
(hrvatski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ocean
(dansk)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ocean
(English)
Etimologie
Din franceza veche occean (mai târziu reintrodus din franceza medie ocean) < latină Oceanus. Provine din greacă antică Ὠκεανός (Ōkeanós, "Oceanus").
Pronunție
Substantiv
ocean, pl. oceans
- ocean
- Five oceans cover the planet.
- (fig.) infinitate, vastitate, ocean
- The boundless ocean of eternity.
Sinonime
- 1: (nav., în Anglia) ogin
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Referințe
(furlan)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ocean
(occitan)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /uce'a/
Substantiv
ocean
(polski)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ocean
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ocean
(svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului ocean | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | ocean | oceanen | oceaner | oceanerna |
Genitiv | oceans | oceanens | oceaners | oceanernas |